Dobrogea, cea mai veche provincie românească, are calităţile unui ţinut de excepţie, ale unei regiuni fascinante prin istoria locului, diversitatea peisajelor, mozaicul etnic şi cultural, oamenii cu preocupările lor.

Marcată de o istorie frământată de evenimente, care se pierd în negura vremilor, această regiune românească este situată la răscrucea unor mari linii geostratetigice şi economice, la intersecţia Europei Centrale cu cea de Est, dispune de o poziţionare geografică favorabilă, având ieşire la Marea Neagră dar şi la gurile de vărsare ale Dunării.

 Situată între Dunăre şi Marea Neagră, numită şi „peninsula” danubiano-pontică a Balcanilor sau istmul dobrogean, acest teritoriu are aspectul unui patrulater neregulat desfăşurat între 45^o28^’ lat. N la frontiera cu Ucraina, braţul Chilia şi 43^o46’ lat. N la frontiera cu Bulgaria; între 27^o20’ long. E, pe Dunăre, la Ostrov şi 29^o30^’ long. E  pe ţărmul mării, la Sulina. Dunărea, coordonată geografică de importanţă europeană, o delimitează la vest şi la nord, iar Marea Neagră la est, cu ţărmul ei de 245km – între Stari Stambul, braţ din delta secundară a Chiliei (N) şi Vama Veche (S).

 Această zonă geografică ni se înfăţişează ca fiind cel mai bogat teritoriu românesc în mărturii privind etapele de interes major ale istoriei populării regiunii, ale multitudinii evenimentelor petrecute în acest spaţiu, prefacerile înregistrate, dar şi consecinţele.

Originalitatea acestei regiuni este pregnant ilustrată prin prezenţa omului din cele mai vechi timpuri: în peştera „La Adam” s-au descoperit rămăşiţe vechi de 100.000 ani, în cea de „La Baba”, s-au găsit dovezi de locuire neolitică, la Baia se găsesc tumuli neolitici, iar în zona localităţii Neatârnarea s-au descoprit urmele locuirii hallstattiene. Din Antichitate şi apoi din Evul Mediu provine un veritabil evantai de mărturii privind evoluţia societăţii locale şi relaţiile ei cu vaste spaţii geografice. Inscripţii, cronici, portulane, hărţi şi acte emise de cancelariile senioriale sau ecleziastice, mărturii arheologice, constituie un adevărat tezaur istoric în care se oglindeşte ţinutul dobrogean. (Assan, B.G., 1912)

Acest teritoriu diversificat a făcut obiectul studiilor multor cercetători contemporani care i-au analizat şi surprins în detaliu componentele, atât din punct de vedere cartografic, cât şi prin descrieri, aprecieri, informaţii, aceste lucrări păstrându-se încă din secolul XVIII. Ele fac dovada unei zone unice, cu trăsături ce pot atrage inima pasionată a unui geograf.

Dobrogea poate fi văzută ca o zonă stabilă, bogată în resurse care pot fi cu succes valorificate de-a lungul timpului, dar şi o zonă vulnerabilă în faţa elementelor naturii, a societăţii umane a căror necesităţi devin din ce în ce mai stringente şi a efectelor pe care activităţile necesare pentru satisfacerea acestora le au asupra mediului fragil al zonei.

Lucrarea „Dobrogea. Studiu geografic”, împărţită în cinci capitole, tratează probleme legate de peisajul dobrogean umanizat şi de dinamica acestuia.

Primul capitol îşi propune  o abordare pe domenii, după cum urmează: a) domeniul continental cu pădure, b) domeniul continental cu silvostepă şi stepă şi c) domeniul dunăreano-maritim. Fiecare domeniu este tratat din punct de vedere climatic, geomorfologic, hidrografic şi cu biopedodiversitatea specifică. Acest capitol include studii de caz corespunzătoare domeniilor care au făcut obiectul acestui studiu, cu hărţi, imagini fotografice, profile, grafice relevante.

Peisajele caracteristice regiunii formează obiectul celui de-al doilea capitol insistându-se pe starea acestora cu fenomenele de risc natural şi antropic.

Capitolul al treilea prezintă aspecte ale cadrului uman şi economic, abordând istoricul populării spaţiului dobrogean, toponimia locurilor dar şi specificităţi geodemografice cu o descriere a mozaicului etnic specific acestei regiuni.

Pentru datele prelucrate privind populaţia Dobrogei, o sursă importantă a constituit-o Institutul Naţional de Statistică, acestea fiind prezentate la nivelul ultimului recensământ efectuat în anul 2011.

Economia dobrogeană, care face obiectul celui de-al patrulea capitol, insistă pe caracterele fiecărei ramuri, cu transformările privind importanţa acestora în decursul istoriei. Favorizat de poziţia sa geografică, ţinutul dobrogean abundă în resurse turistice, ceea ce a dus la o abordare succintă a acestui spaţiu geografic pe areale, în funcţie de componenetele turistice.

Dunărea ca factor primordial al formării Deltei a adus o contribuție majoră în tot ceea ce înseamnă modelare, transport și depunere, de asemenea în configurația biopedodiversității, generând și menținând regiuni așa cum este complexul lagunar Razim și nu numai. Capitolul V este dedicat Deltei Dunării cu peisajele sale caracteristice, insistându-se asupra tipurilor acestora în evoluţia lor.

Lucrarea prezentă, rodul cercetărilor dar şi al studierii bibliografiei incluse, încearcă să reaşeze stările fizico-geografice şi umane ale Dobrogei în parametrii actuali.